Aparatul primarului

aparatul primarului

Primarul are in subordinea sa un aparat propriu ce comunica cu locuitorii comunei....

Citeste mai mult

Documente contabile

documente contabile

Aici va sunt prezentate bugetul, bilantul, rectificarile si alte acte privind banii comunei

Citeste mai mult

Declaratii de avere

declaratie de avere si interese

Aici gasiti declaratiile de avere si interese ale membrilor CL si functionarilor publici...

Citeste mai mult

Contact

contact

Printr-un singur click luati legatura cu noi privind problemele pe care le aveti

Citeste mai mult

Feeds

La marginea de vest a satului Muntenii de Sus, pe interfluviu a două pârâiaşe, au fost descoperite urme de locuire reprezentate de fragmente ceramice, aparţinând probabil culturii Noua, din epoca bronzului târziu (aprox. 1350-1200 î.Hr.).

Prima atestare documentară a satului Grumăzeşti (dispărut între timp şi identificat între satele Muntenii de Sus şi Moara Domnească), a fost uricul din 15 octombrie 1491, prin care domnul Ştefan cel Mare înzestra târgoveţii vasluieni, răsplătindu-le fidelitatea, cu o mare moşie, ale căror hotare erau prespre câmp şi prespre pârâul Săratei la deal, la ruptură şi la movila săpată ce-i în malul Vaslului, şi apoi apucă Vasluiul în gios pâră în gios de un păr, apoi trece Vasluiul la movila săpată în malul Vasluiului, apoi Drept la Dealul cel Mare, la movila săpată ce-i gios de Grumezeşti, şi apoi, spre zăpodie, la deal, la movila săpată lângă drum, şi apoi apucă drumul în pădure, şi apoi în gios. Şi din gios de pădure în capul dumbrăvie, în dreptul pădurii, la movila săpată, şi apoi în gios peste zăpodie şi peste drumul ce merge de la Vaslui la Iaşi.

Din Cronica Liuzilor, nr.2, din 1805, publicat în Uricariul lui Th. Codrescu, aflăm că Muntenii de Sus avea 70 de liuzi (oameni străini, de peste hotar, fără bir) care lucrau la paharnicul Mihalachi Miclescu şi la Vasile Miclescu.

S-au aşezat la poalele dealurilor, pe atunci împădurite, cam pe locul unde este biserica veche din sat. Şi astăzi mai există câţiva arbori de vârsta satului în partea de sud-est a cimitirului. Tot aici au găsit un schit vechi, părăsit, pe locul căruia mai târziu, pe la 1900, au construit biserica şi cimitirul.

Scroll to top