Prima atestare documentară a satului Grumăzești (dispărut între timp și identificat între satele Muntenii de Sus și Moara Domnească),
a fost uricul din 15 octombrie 1491, prin care domnul Ștefan cel Mare înzestra târgoveții vasluieni, răsplătindu-le fidelitatea, cu o mare moșie, ale căror hotare erau prespre câmp și prespre pârâul Săratei
la deal, la ruptură și la movila săpată ce-i în malul Vaslului, și apoi apucă Vasluiul în gios pâră în gios de un păr, apoi trece Vasluiul la movila săpată în malul Vasluiului, apoi Drept la Dealul cel Mare,
la movila săpată ce-i gios de Grumezești, și apoi, spre zăpodie, la deal, la movila săpată lângă drum, și apoi apucă drumul în pădure, și apoi în gios. Și din gios de pădure în capul dumbrăvie,
în dreptul pădurii, la movila săpată, și apoi în gios peste zăpodie și peste drumul ce merge de la Vaslui la Iași.
La marginea de vest a satului Muntenii de Sus, pe interfluviu a două pârâiașe, au fost descoperite urme de locuire reprezentate de fragmente ceramice, aparținând probabil culturii Noua, din epoca bronzului târziu (aprox. 1350-1200 î.Hr.)
Istoria satului răzășesc Muntenii de Sus începe cu venirea și statornicirea oamenilor,pe aceste locuri între anii 1698-1720, când presați de stăpânirea maghiară, o parte a ardelenilor au trecut munții, așezându-se în aceste ținuturi.
Că sunt oameni de la munte, de unde vine și numele satului, că erau oieri în Transilvania nu avem nici o îndoială. O dovedesc numele de familie: Ciobanu, Mocănașu, Târnoveanu, Ungureanu.
S-au așezat la poalele dealurilor, pe atunci împădurite, cam pe locul unde este biserica veche din sat. Aceasta este așezată într-un loc pitoresc și liniștit, în partea de nord-est a satului, pe culmea unui deal și a fost ridicată cu sprijinul enoriașilor în anul 1833, pe locul unui schit părăsit.
Tradiția, păstrată în timp pe cale orală de bătrânii satului, spune că biserica a fost construită de niște ciobani care pășteau oile în pădurea Merieni, de la care astăzi, se păstrează doar piciorul Sfintei Mese făcut din tulpina unui copac bine dăltuit. Și astăzi mai există câțiva arbori de vârsta satului în partea de sud-est a cimitirului.
Link-uri rapide
Primar
